Am tot comentat şi uite aşa m-am hotărât să fac un fic cu Hana_Haruno. Aşteptăm critici, laude şi alte chestii.

Sasuke’s P.O.V.
Mă uit la animatoarea din braţele mele care îmi desface nasturi de la cămaşă, lăsându-mi bustul, bine lucrat la vedere, muşchii mi se în contractă la fiecare mişcare pe care o fac, iau animatoarea în braţe şi mergem într-o cameră, indicată de aceasta. Încui uşa cu cheia, animatoarea deja se dezbrăcă, îmi dau jos cămaşa de pe mine, îmi desfac cureaua, apoi îmi dau pantaloni jos, rămânând doar în boxeri, îmi dau jos boxeri, îmi pun un prezervativ pe amicul meu care este deja apt pentru o noapte albă, o pătrund dur, începând să mă mişc în ea, făcând mişcări dute-vino, timp de o oră am fost nevoit să îi aud gemetele, până când intru mai tare în ea şi îmi dau drumul. Mă ridic de pe puştoaică, intru în baie, arunc prezervativul în toaletă, trăgând apa, îmi fac un duş, ies într-un prosop, mă îmbrac cu aceeaşi cămaşa albă, o pereche de blugi albi, pe talie cu un lanţ agăţat de ei, îmi pun boxeri negri pe mine, pantaloni, şi cămaşa albă dar o las descheiată. Mă uit în oglindă şi îmi văd chipul, părul negru precum pana corbului, tuns emo, făcut ţepi la spate şi doua şuviţe pe lângă chip, ochii negri precum doi cărbuni, pielea albă, fină, un corp la care mulţi de vârsta mea visează. Sunt Sasuke Uchiha, şeful Yakuza, am douăzeci de ani, ştiu pare imposibil dar asta sunt. De când tata şi mama au murit eu şi cu fratele meu am ajuns şefii mafiei. El este în România, am fost acolo de câteva ori din motive personale, nu că mă îmi e dor de Itachi. Seamănă foarte mult cu mine, ochii negrii, părul negru, lung prins într-o coadă. Telefonul începe să îmi vibreze în buzunar, îl scot şi văd că mă sună Sebastian. Răspund ieşind din club, urcându-mă în maşină, un Lamborghili Gallardo, negru.
- Ia-ţi găsit? întreb eu pornind către vila mea.
- Da, boss în seara asta îi luăm? mă întreacă o voce groasă, răguşită şi serioasă.
- Nu ţi-e clar? ştiţi planul, vreau să îl văd pus în practică. Spun eu fiind atent la drum.
- Să trăiţi. spune acelaşi deştept, făcându-mi să îi închid telefonul în nas şi să cobor toţi sfinţii din pod.
Într-un final ajung acasă, intru şi în întâmpinarea mea vine o femeie de 40 de ani cu părul castaniu, ochii căprui, catifelaţi, cu un zâmbet cald. În mâna strângă are nişte hârtii iar în mâna dreaptă o tavă de argint cu un pahar de cristal în care se află nişte whisky cu câteva cuburi de gheaţă. Iau paharul şi foile, aceasta făcând o mică plecăciunea în faţa mea, apoi dispărând. Mă uit la ceas, este deja patru dimineaţa. Dau paharul de alcool pe gât şi îl pune pe o măsuţă de lângă un fotoliu, pereţi roşii-sângeri, mobila din lemn de nuc. Lângă fotolii se află o canapea, mare, iar în centru o măsuţă. Lângă canapea de află şemineul. Urc scările , in linişte, intru în baie, arunc hainele în maşina de spălat şi intru în cabina de duş, am o baie destul de mare în care tot ce îmi trebuie, vană, cabina de duş, o toaletă, chiuvetă şi o oglindă. Îmi spăl parul cu un şampon cu miros de ciocolată şi aleg un gel de dus care miroase ca parfumul meu preferat. Ies din duş cu un prosop în jurul taliei şi unul pe umărul stâng, îmi şterg părul cu acel prosop, îmi fac părul ţepi şi ies din baie. Îmi iau pe mine o pereche de pantaloni de trening şi mă trântesc în pat. Încet dar sigur somnul mă cuprinde. Orele trec, fără să îmi dau seama soarele îşi face apariţia, uscând sus pe cer, trezind toată Coasta de smarald, păsările cântând acelaşi cântec vesel, neştiind grijile oamenilor. Mă uit la ceas şi văd că este deja 13:30, nimic nou, ora mea obişnuită de a mă trezi. Cobor din patul moale, îmi iau un prosop şi merg în baie şi stau un sfert de oră în care mi-am făcut siesta de dimineaţă. Intru în dormitor, îmi iau telefonul de pe noptieră şi cobor jos, pentru a-mi servi micul dejun. Azi trebuie să mă duc să mă întâlnesc şi cu Itachi. Felicia îmi pune o farfurie cu clătite, cu frişcă şi o cireaşă în vârf, lângă un pahar de suc de portocale în faţă. Încep să mănânc, nescoţând nici un sunet. După ce termin de mâncat mă duc sus, mă spăl iar pe dinţi, îmi fac freza, mă schimb într-o pereche de blugi, tăiaţi în genunchi, o pereche de adidaşi negri de la puma şi un tricou negru, simplu. Ies din casă şi pornesc către centru. Până nu am băgat toţi sfinţii in gropi nu am ajuns. Am oprit în faţa unei cafenele, intru şi în văd pe fratele meu bând dintr-o cafea.
- Yakuza, ia loc. spune el fericit, dând mâna cu mine.
- Mai taci, nu vreau să ştie toţi cine sunt, sau mai bine spus suntem. spun eu făcând semn unei chelneriţe şi îmi comand o cafea.
- Ai găsit-o pe puştoaica soţilor Haruno? mă întreabă acesta devenind dintr-o dată serios.
- Da, trebuie să ajungă în seara asta. am spus eu frecându-mi mâinile de bucurie.
- Ceva planuri cu puştoaica? mă întreabă iar Itachi, gustând din lichidul dulceag.
- De asta să fi sigur, o să stea cu mine, jucăria mea. Spun eu plictisit, privindu-mi telefonul.
Am mai discutat câteva nimicuri apoi Itachi mi-a spus că trebuie să plece. Merg liniştit către casă, curând păpuşa soţilor Haruno va fi a mea. Fetiţa nu prea răsfăţată a lui tata v-a scăpa de lesa în care a fost ţinută atâţia ani şi v-a ajunge într-o lesă cu multe pietre preţioase. Dacă respectă regulile o să fie bine, fără să îmi dau seama am ajuns acasă. Am ieşit din maşină şi m-am îndreptat către intrarea în vilă. Cobor jos, într-o sală mare în care am tot felul de aparate mai multe ca la sală. Mă duc către sacul de box şi încep să îl lovesc cu pumnul, până mă plictisesc, mă urc pe banda de alergat şi încep să alerg cât de repede pot, tricoul este deja fleaşcă aşa că îl arunc pe undeva prin sală. Cobor de pe bandă, mă duc şi iau ganterele de peste cincizeci de kilograme, şi încep să le ridic, când simt că îmi cedează mâinile le pun la locul lor, îmi iau prosopul şi mă şterg pe faţă, fac 100 de genoflexiuni şi 150 de flotări. Urc sus şi intru direct în duş, deja este târziu iar puştoaica familiei Haruno trebuie să apară dintr-o clipă în alta.


Asta a fost tot, aştept comentarii, păreri, critici, etc. Îmi cer scuze că nu este aşa de mare dar m-am cam grăbit.
P.S. Îmi cer scuze pentru greşelile de tastare pe care nu le-am văzut, dacă am

Imi place acest fic...nu ma pricep de minune la comantat, dar cu sigranta e mai bun ca al meu. Totul este asa la locul lui, si nici nu am vazut greseli de ortografie... Ideea este noua si diferita, nu am mai citit vreu fic, cu acest subietc. Nu este mult dialog, dar macar nu este sec... Totul este in ordine, imi place tot, mai ales prima parte... Poate devii o povestitoare renumite...S.U.C.C.E.S.!

Interesant fic, sa vadem ce o sa urmeze. Mult succes! Nu prea am ce comenta, asa ca sa vedem, poate data viitoare o sa pot )

Ce o sa urmeze ca nu stiu cand o sa pun nextu, sorry! Adica nu prea am timp si na...